Călătorie către sine. Memoriile unui psihiatru, Irvin D. Yalom

Într-o zi, la începutul lui 2017, verificând news feed-ul pe Facebook am dat peste informația conform căreia, unul dintre autorii mei preferați, Irvin Yalom, urma să lanseze ultima sa carte, și avea nevoie de ajutor pentru a alege coperta. Tot în postarea aceea spunea că după o carieră atât de lungă în domeniul psihiatriei și după atâtea tratate de psihologie și romane publicate, a venit vremea să închidă aceste capitole din viața sa și să se dedice exclusiv familiei. Ironice dar și amuzante aceste ultime vorbe care închideau postarea, având în vedere că omul avea deja 85 de ani. Deci, există un timp pentru toate, așa-i?

Fiind un fan declarat al autorului, imediat mi s-a prins o idee de suflet. Mi-am dorit, din toată inima, să primesc cadou acest volum. Voiam să asociez cartea cu o persoană, un moment, voiam să fie ceva mai mult decât doar o carte dintre multele pe care le comand eu însămi, lunar. Am lansat câte o vorbă în dreapta și-n stânga, dar cum nu-mi place să insist și cum probabil nu am fost suficient de explicită, uite cum cartea s-a lansat în Romania și eu mă uitam în rafturile virtuale ale librăriilor online și nu puteam apăsa butonul finalizează comanda. Ideea că îmi doream să o primesc cadou era atât de puternică, încât probabil așa a apărut colaborarea cu Cartepedia. Contactată fiind de ei, imediat am știut ce carte îmi doresc. Și am spus-o!

Cartea aceasta va ocupa, vreme lungă, un loc de cinste pe noptiera mea. Revin asupra ei, în fiecare săptămână, chiar dacă am terminat-o de citit, o dată.

Foarte ușor de citit, în sensul că Yalom, se adresează nouă tuturor, adică și acelora care nu sunt familiarizați cu termenii specializați, din psihiatrie. El însuși a spus că poate asta a fost una dintre cele mai interesante provocări, să se dezbare de cuvintele specifice domeniului în care a profesat toată viața și să poată, astfel să se adreseze unei plaje mai mari de cititori, folosind un limbaj pe înțelesul tuturor. Eu, citindu-i aproape toate romanele și răsfoind cu nesaț chiar și Psihoterapia existențială (un tratat/manual de psihologie) am simțit pe deplin acest lucru.

Cartea aceasta este o introspecție personală sensibilă și delicată, este o autobiografie menită să ofere explicații, un volum de memorii excepțional.

Am simțit-o ca și cum marele psihiatru-scriitor a deschis o ușă către propriile experiențe, care i-am marcat dezvoltarea personală și care l-au întregit ca ființă. Pornește de când era doar un copil, născut în State, dar din părinți evrei polonezi care fugiseră din Rusia. Un copil căruia îi plăcea să citească, găsind astfel un refugiu de la toate neplăcerile pe care le experimenta în interiorul propriei familii. O mamă exigentă și rece și un tată slab și influențabil. Și-a trăit copilăria într-un apartament mic deasupra magazinului condus de părinții lui și a trăit rușinea de a locui într-un ghetou și înconjurat de familia lui care nu a știut să îi arate dragostea. A studiat, din greu, dar cu plăcere și a continuat să profeseze, chiar și în perioada în care a scris această carte. A cunoscut-o pe iubita lui, aceea care i-a dăruit 4 copii și cu care a fost căsătorit aproape de 60 de ani. o iubire sinceră și înțeleaptă și încununată de fidelitate. Are 7 nepoți și este foarte activ pe Facebook.

Există un episod, chiar la început care m-a impresionat, în mod deosebit și asta pentru că are legătură cu familia. Tatăl său în vârstă de 46 de ani are un episod asemănător unui infarct, iar toată spaima, frica și ura adunate în sufletul mamei , se răsfrâng asupra lui:

”…Da, mama a avut motive foarte serioase să se simtă ușurată când am plecat de definitiv de acasă, la douăzeci și doi de ani. Eu tulburam liniștea. Ea nu a avut niciodată un cuvânt bun pentru mine, iar eu i-am răspuns cu aceeașsi monedă…”

….

”Când avea vreun necaz, mama revenea la un fel de gândire primitivă: dacă se întâmplă ceva rău, atunci e musai să existe un vinovat. Și vinovatul eram eu.”

”Tu l-ai omorât. Tu l-ai omorât.” Încă aud vocea stridentă a mamei. Îmi amintesc cât de mic m-am făcut, paralizat de frică și furie. Aș fi vrut și eu să strig la ea: ” Nu e mort! Taci din gură, idioato!”

….

”În noaptea aceea mi-am văzut tatăl la un pas de moarte; am simțit, ca niciodată, furia vulcanică a mamei și am luat decizia autoprotectivă de a mă închide față de ea. Trebuia să fac cumva să ies din familia aia. Următorii doi spre trei ani abia dacă am vorbit cu ea am trăit ca niște străini sub acelasi acoperiș. Dar cel mai mult îmi amintesc ce ușurare profundă și totală am simțit când a intrat doctorul Manchester în casa noastră: 

”Uite, fiule, bate puternic și regulat, ca un ceas. Nicio grijă. Va fi bine.”

Așa un dar nu mai primisem de la nimeni. Am decis atunci, pe loc, că vreau să fiu ca el. Voiam să fiu doctor și să-i alin pe alții așa cum mă alinase el pe mine.

Tata și-a revenit treptat și a mai trăit încă douăzeci și trei de ani.”

Nu pot decât să îmi imaginez, cât de dureros poate să fie să îți dorești să simți iubirea mamei, dar asta să nu se întâmple.

Eh, și de aici începe aventura cu acest volum.

Yalom merge pas cu pas cu amintirile din copilărie și până în prezent, este urmărit de coșmaruri pe care încearcă să le deslușească, folosind armele din dotare și anume autoanaliza. Se transformă în psihoterapeutul care tratează copilul-Yalom și mai apoi adultul-Yalom, iar acest transfer între Yalom-psihiatrul renumit, Yalom-bătrânul de 85 de ani, Yalom-copilul necăjit și neînțeles, Yalom-adultul care și-a construit o familie frumoasă, Yalom-scriitorul, aduce o savoarea extraordinară acestui volum de memorii pe care l-am devorat și continui să o fac, din când în când.

Se fac câteva referiri la momentele în care a publicat o carte, un tratat, la personajele pe care le-a creat, la cazurile pacienților săi pe care i-a tratat, dar toate într-un cadru elegant, nimic scandalos, nimic ieșit din comun, ci toate expuse și aplicate spre propria autoanaliză.

Eu cred și cumva, Yalom confirmă ideea că deși există terapii studiate și aplicate pacienților, totuși fiecare pacient are propria lui poveste, astfel că fără creativitate psihiatrul nu ar putea conduce pacientul spre vindecare.

A fost o încântare să cunosc mai multe lucruri despre autorul meu preferat, așa așa prima mână, adică prin propriile lui vorbe.

Vă doresc să citiți această carte și vă avertizez că autorul vă invită să faceți un exercițiu de autoanaliză, de multe ori se poate lăsa cu lacrimi, dar și cu o ușurare sufletească, și atunci merită orice lacrimă sau răscolire a sufletului.

irvin-yalom-credit-reid-yalom

Cartea mi-a fost oferită de Cartepedia, cărora le mulțumesc foarte mult

Reclame

2 comentarii

  1. Vai! Ce să mai zic? Bineînțeles că m-ai convins să o citesc! Chiar în perioada asta aglomerată din an, am dat peste unele dintre cele mai faine cărți! Mulțumim, Roxi!
    Cartea e pe listă!

    Apreciază

    1. E foarte frumoasă, bună și caldă. Un bătrânel activ și tare deștept care m-a luat cu el în călătoria vieții lui. O recomand călduros. Te pup Iul

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s