Fata din tren, Paula Hawkins

Avertisment!!! dacă ești foarte tristă, tocmai te-ai despărțit de acela pe care îl credeai dragostea vieții tale, nu citi această carte!Pentru că este atât de bine scrisă încât vei retrăi, inutil aș zice, niște momente dacă nu umilitoare , atunci cel puțin dureroase.

Recomandată de recenziile de pe copertă și cu promisiunea unei nopți lungi și alerte, am început să citesc. Eram într-o perioadă în care aveam poftă de ceva polițist, presărat cu un strop de enigmă, acoperit de o poveste cu început, cuprins și un deznodământ al cărui mister să fie relevat în cel puțin, măcar ultimele aproximativ 100 de pagini, și nu în primele. Rezultatul a fost cel așteptat.

Recomand lecturarea acestei cărți, într-un weekend liniștit, când afară plouă și e frig. Te-ar ajuta să înțelegi mai bine personajele. Se citește ușor și repede pentru că acțiunea este alertă și bine construită. Atmosfera este una deprimantă, e drept, dar realismul din ea nu este atât de apăsător, mai ales dacă îți pui frâu empatiei. Eu m-am regăsit și ca să fie nebunia, nebunie, mi-am găsit în personaje și persoane reale cu care am petrecut timp, în viața asta. Cu unele încă mai petrec.

Nu vreau să dezvălui povestea fetei din tren, pentru că e frumos să o descoperi, tu! Așa cum am făcut și eu.

De când am intrat în miezul povestirii( destul de repede), am recunoscut un cadru împovărâtor  pe care îl mai întâlnisem și la Camelia Cavadia citind romanul său Vina( urmează să scriu o recenzie). Și pe principiul unde dai și unde crapă, abia acum am înțeles de ce ”Vina” mi-a lăsat un gust amar. Pentru că, scriitoarea a descris, în detaliu, o atmosferă care omoară orice fărâmă de speranță, și când zic fărâmă, chiar mă refer la ceva de nano-dimensiuni. Eu nu mă simt confortabil să citesc despre tragedii. Sunt destule scrise si din păcate prea multe care încă se formează în viața reală. Evadarea, pe care eu o găsesc în cărți, nu presupune lecturarea cu nesaț a tragediilor.

Citeam undeva, sau poate chiar am inventat ideea că aș fi citit undeva, ca o formă de scuză pentru propriile mele greșeli, că zicala conform căreia dragostea este oarbă, nu este doar o zicală pentru a ascunde acțiunile îndrăgostiților; aceasta își are originea într-un proces chimic care are loc la nivelul creierului când acesta învață să elimine o anumită substanță atunci când îndrăgosteala este atât de intensă încât se confundă cu obsesia pentru a câștiga inima partenerului care nu împărtășește afecțiunea cu nici un chip.

Dragostea poate fi înșelătoare, proiecțiile pe care noi le facem semenilor noștri, pot fi, de asemenea, înșelătoare. Dragostea este ca o prăjitură cu mult zahăr, pe de o parte este atât de gustoasă și pe de altă parte este dăunătoare pentru consumatorul diagnosticat cu diabet zaharat. La fel și în dragoste, dacă experiența ta afectivă îți spune că ai dat greș de nenumărate ori în alegerea partenerului, atunci, tu consumatorule de dragoste, fii pe fază! când te vei îndrăgosti din nou, ai toate șansele să muști momeala dezamăgirii și să dai … în diabet.

Fata din tren, este orice om care nu reușește să iasă din cercul distructiv în care s-a lăsat atras. Din interiorul cercului nu mai vezi decât ceea ce amărăciunea îți dictează.

Această poveste este o poveste despre dragoste oarbă, despre alcool și dependențe, despre temeri și frici din trecut, despre refuzul de a vedea un viitor bun pentru tine, despre închistare în tristețe și deznădejde, despre dezamăgire și amăgire supremă, despre vindecare, despre iertare și despre altele pe care sper să le descoperi!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s